Cenuşăreasa

Cenuşăreasa

O linişte profundă doarme-n zare

Ca un etern ce a plecat pe uşă,

Când coboară lin din depărtare

Copila cu privire de cenuşă.

Şi-ndată cum priveşte spre potică

Cu-ochi profunzi şi plini de bogăţii,

Aceasta e rămasă ruginită,

Iar strugurii abia atârnă-n vii.

Aruncă o privire peste zare,

Ca un vis cu ochi timizi şi reci –

Vezi urmele la cârduri de cucoare

Ce-ncremenit rămâi să le petreci.

Pe patria rămasă pustiită

Printr-un alai de frunze care cad,

E doar Cenuşăreasa înrăită

Să rămână verzi doar frunzi de brad.

                                       Octombrie 2011