Aceeaşi stradă

Prima noastră zi e însemnată,

Sărbătoare este pentru noi

Şi  ninsorile din luna îngheţată

Călăuze sunt pentru-amândoi.

Amintirea însă se destramă

După visu-n care ai plecat.

Strada Armenească ne mai cheamă,

Pentr-un ultim, dulce sărutat.

Ai plecat şi mi-ai luat şi viaţa,

Zi de zi aştept să te întorci

Şi mă rog la soare, dimineaţa,

Să îţi interzică să te joci!

Să te-aducă iar pe-aceeaşi stradă,

Chiar de-i vară şi de sunt călduri.

Vorbe dulci în univers să cadă –

Stăpâne minunate-a sfintei guri.

Să ascult şi fără răsuflare

Să te strâng în braţe cum speram!

Adriane, tu eşti visul meu cel mare

Şi ultima speranţă ce o am!

                             Chişinău, Str. Armenească, Iunie 2012