Blestem

O lacrimă vărsată,

O inimă curată,

O mare-mpovărată

Mai tace între noi.

Inima îmi plânge,

Lacrimile strânge

Apoi descarcă sânge

Prin valuri înapoi.

Visăm împreună

Sub soare şi sub lună,

Când visele se-adună

Să spună ce a fost.

Noaptea e târzie

Şi pixul pe hârtie

Evită să mai scrie

Cuvântul fără rost.

Un cuvânt cuminte

Ales dintre cuvinte:

De astazi înainte

Să nu te mai ascunzi,

Că prin timp ce trece

Tu vei înţelege,

Amintiri vei şterge

Şi o să îmi răspunzi.

De-ai plecat cu alta,

De mi-ai zis că gata,

Ai grijă de fata

Pe care ţi-ai ales.

Să nu-ntâlneşti vreodată

În viaţă altă fată,

De ea îndurerată

Să nu ai interes.

Când bine-o să trăieşti,

Când vei fi cum eşti,

Când o să iubeşti...

Să nu uiţi de păcat,

Când o s-te distrezi,

Când o să visezi,

Aş vrea să memorezi

Că eu te-am blestemet.

Apoi, pe fila vieţii

Cu greul bătrâneţii

Prin anii tinereţii

Să călătoreşti,

Atunci să vezi în faţă

Ce-ai făcut în viaţă,

Prin valul greu de ceaţă

De tot să-ţi aminteşti.

Şi-n clipa ce-ţi rămâne

Mă vei vedea pe mine,

Cu lacrimi pentru tine

Cum plâgeam tăcut.

De pier mă vei renaşte,

Vrând chipu-mi să te-adaşte,

Atuncea vei cunoaşte

Câte ai făcut.

                                29 Iulie 2008