Atunci

A fost atunci un vis, în care am crezut,

O lacrimă a fost, ce astăzi a căzut

Şi-n urmă a rămas numai sărutul.

Şi norii grei care acum se duc,

Mai mişcă în tăceri un pom de nuc

În care-i liniştea şi visul,… e trecutul.

Cu el e gândul viu şi e speranţa

Ce macină în sinea lor distanţa

Şi te aduce mai aproape – ca atunci,

Vorbe ce s-au spus îmi mai răsună,

Tu mă ţii ca şi atunci de mână

Într-un larg înmiresmat cu clipe dulci.

Azi visez şi sper să mai revină

Ziua plină de surâs, lumină,

În care tu alături să îmi fii.

Să privim şi azi aceleaşi stele

Şi zâmbind către momente grele

Să fim şi azi ca şi atunci – copii.

Dar timpul a trecut setos şi mare,

Dorul nu îl simte, inima nu-l doare,

Trece fără milă – clipe reci.

Nu contează modul de gândire

Când “atunci” îţi vine-n amintire.

Trecutul e trecut sortit pe veci!

                                         Aprilie 2012