Destăinuirea indiferenţei

 

O să plâng un an şi-o viaţă,

Îmi pare rău că nu mă vezi

Şi mă priveşti cu ochi de gheaţă,

Tăcut cu alta te distrezi.

Dar prin timpul care trece,

Când voi uita a te iubi,

Ştiu, privirea ta cea rece

Sigur se va încălzi.

’n acea clipă, prin credinţa

Unui vis ce l-am păstrat,

În lacrimi voi topi fiinţa

Clipelor ce l-ai uitat,

Iar îngerii din ceruri albe

Vor presăra cu flori de măr

Vorbelor prezente, calde,

Miresmi dulci de adevăr.

                          20 Septembrie 2008