E moartă lumea

E toată lumea moartă-n jurul meu

Şi legi fără de legi sunt asuprite.

Tu ai plecat departe şi mi-e greu

Fără de acel surâs senin, iubite.

E moartă luna, cerul e pustiu,

Stelele sunt moarte de uitare.

Cadavru-mi zace tainic în sicriu

Dar inima-mi trăieşte şi mă doare.

Sunt morţi copacii, codrul e-nnegrit

Şi iarba se usucă, vestejie,

Şi soarele se pare c-a murit

Ne-mai-dorind în veci de veci să-nvie.

Mai sper oricum să te întorci cândva,

Oricât ai fi de singur sau departe,

Căci o să simţi într-una cum te vrea

Un suflet trist, preaveşted şi pe moarte.

                                               Chişinău, Iunie 2012