Mamă, ai plecat printre străini

Luminiţei Ghemu

 

Când tu-ai plecat eram doar o copilă

Şi mâna ta-mi cădea pe creştet blând.

Timpu-a trecut şi vorba cea utilă

Înmugureşte şi acum în al meu gând.

Te visez, măicuţă dragă,

Şi te chem, şi te aştept,

Lângă nucul din ogradă

Să văd chipul înţelept.

Să strâng mâna obosită,

Ochii să-ţi sărut cu dor

Şi privirea umezită

S-o privesc şi s-o absorb.

Nu te-am văzut de când eram fetiţă,

Trăiesc azi cu-amintiri ce-au fost cândva.

Mă pieptănai şi-mi împleteai cosiţă

Că lumea se mira când mă vedea.

Azi te-aştept mai mult ca niciodată,

Inima îmi arde în scântei,

C-au trecut atâţia ani îndată

Şi-om plânge azi, fiind două femei.

                                     Chişinău, Octombrie  2011