Zăpezile de altădată

Dedicaţie Ninelei Caranfil

Om cu vis brăzdat în unde

Şi cuvânt rostit în stil,

Căci sub chipul ei se-ascunde

Suflet dulce de copil.

Privirea-i sapă-n zări fierbinţi,

Se vede ca şi astăzi fată,

Căzând pe ochii ei cuminţi

Zăpezile de altădată.

Ar vrea să simtă şi acum

Suflarea de atunci prea-caldă,

Puterea magică-n parfum

Prin fulgii proaspeţi de zăpadă.

Cunoaşte omul înţelept

Şi mult iubeşte adevărul,

Inima-i sare din piept,

Când în flori adoarme mărul.

Şi când focul în scântei

Se sfârşeşte şi îngheaţă,

Linişte din ochii ei

Din pământ spre cer se-nalţă.

Lăsând dor şi purităţi

Răsuflarea sa divină

Pentru multe alte vieţi,

Raze blânde de lumină.

                            Cimişlia, 24 Mai 2011