Nu mi-e frică

Cum să pot să-mi cer iertare, dragul meu, în faţa ta?

Am greşit, şi nu odată, însă sper să poţi ierta.

Rog eternul să te-aducă, el să fie doar şi noi,

Să trăim clipe-aşteptate şi visate de-amândoi –

Viitorul nostru dulce – tineri, sinceri, fericiţi

Şi din nou, ca-n alte vremuri, viaţă-n doi să îmi promiţi.

Tu eşti unica lumină ce-mi arată astăzi calea,

Tu eşti viaţa mea, speranţa, eşti puterea, răsuflarea.

Nu credeam cândva pe lume să iubesc atât de mult

Şi să sper c-o să mai vină clipe care au trecut.

Nu mi-e frică, Adriane, să îţi spun ceea ce simt,

Căci iubirea-i o comoară, când privirile nu mint.

                                                   Iunie 2012