O dimineaţă de mai
Liniştiţi adorm salcâmii,
E tăcere pe pământ,
Uneori doar trec zefirii
Şi frunzele foşnesc în vânt.
Drum pustiu se-aşterne-n cale –
Pe margine – trudite flori,
Geamuri galeşe şi goale,
Case adormite-n zori...
Liniştea domneşte-n zare
Cu nuanţe de tăceri,
Liliecii dorm în floare
Pe umbroasele cărări,
Dar din firele de iarbă,
De sub garduri la grădini,
Prinde liniştea să fiarbă,
Clocotind sub rădăcini.
Şi se-nalţă de sub crin,
Din pământ cu iarbă rară,
Înspre cer, rămas senin,
Aburi calzi de primăvară.
Când colo în depărtare
Raze prind a se ivi
Şi căpuşe dau în floare
Pregătite-a le-ntâlni.
Prin tăcerea adormită,
Ca-n pustiu, în zori de zi,
Toate florile se-agită
Începând a se trezi.
De pe cer lipsesc iar norii
Soarele-apărând în zori,
Înfloriră toţi bujorii
Pe un drum pierdut în flori.
N-am uitat nici astăzi drumul
Îmbrăcat precum un crai,
Căci mai simt şi-acum parfumul
Unei dimineţi de mai.
Cimişlia, 07 Aprilie 2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu