Rondelul dimineţii de iarnă

 

Se stinge steaua din larguri îngheţate

Şi tremură zăpada pe-ntinsuri de pustiu...

Şi-n taină se renasc într-un târziu

Vise dulci, cuminţi şi nesperate.

Un vifor greu mă segetă în spate

Şi se joacă jos cu câmpul argintiu.

Se stinge steaua din larguri îngheţate

Şi tremură zăpada pe-ntinsuri de pustiu.

Zorii şi-au făcut din norii grei palate

Cu geamuri mari, de vânt fiind sfărmate.

Răsare soarele pe-orbită, parcă viu –

E lucru evident pe care-l ştiu:

Se stinge steaua din larguri îngheţate...

                              Decembrie 2010