Urme de poezie

 

Văd totu-n alb, în zări departe...
Un dor ce-mi cântă-n suflet mut,
Un dor născut fără de moarte,
Un dor ce încă n-a trecut.

Demult a fost prin lumea vie
Şi-a lăsat urme pe pământ -
Urme mari de poezie
Ce şi astăzi încă plâng.

Amintirea nu i se pierde
E cunoscut şi de străini,
A fost un fir de iarbă verde
Într-un lan întreg cu spini.

Trăia prin greu cu bunătate
Şi pe frunze ruginii
Scria în orele de noapte
Înmiresmate poezii.

Ce sunt şi azi, în viaţa noatră,
Păstrate dintr-un infinit
Şi au, încă, sub bolta-albastră,
Eternitatea de trăit.

                   Abaclia, 05 Ianuarie 2009