Basarabia

Ţara mea cu soartă zbuciumată,

Cu ce-ai greşit, şi care-i vina ta?

Cum de-a putut destinul să te bată,

Lasându-te străină, draga mea?

Te-a sfâşiat în două-o fiară crudă,

Care cu lanţuri te-a împodoit –

De azi, cu sora ta nu mai eşti rudă

Şi vă desparte Prutul obosit.

Şi Dunărea te cheamă iar acasă

Pe al tău pământ să fii stăpână,

Căci soarta ta nu-i asta, ea-i frumoasă,

Basaraie moldo-română!

De ţara ta, te-a despărţit Rusia

Şi te-a-nrobit, de-a pururi să-i fii sclavă.

Nistrul cel ce-a cunoscut vecia

Te plânge, Basarabie moldavă.

E-n dreptul tău să critici azi trecutul,

Să ceri a fi şi-acum precum eraţi...

Păi, nu putea să curgă astăzi Prutul

Mai prin Sud-Vestul munţilor Carpaţi!?

                                       Chişinău, (la o oră de istorie), 2012